Raportul de transformare nominal KN al unui transformator de curent se referă la raportul de tensiune nominală al unui transformator de tensiune și raportul de curent nominal al unui transformator de curent.
Prima este definită ca raportul dintre tensiunea nominală U1N a înfășurării primare și tensiunea nominală U2N a înfășurării secundare; acesta din urmă este raportul dintre curentul nominal I1N la I2N. Adică KN = U1N/U2N (pentru transformatoarele de tensiune) și KN=I1N/I2N (pentru transformatoarele de curent). Când tensiunea (sau curentul) primară a unui transformator de tensiune (sau curent) variază într-un anumit interval, este în general specificat să fie 0,85-1,15U1N (sau 10-120%I1N), iar tensiunea secundară (sau curentul) ar trebui să se schimbe proporțional, iar tensiunile (sau curenții) primar și secundar ar trebui să fie în fază.
Cu toate acestea, din cauza unor factori precum impedanța internă, curentul de excitație și pierderile din transformator, pot apărea erori în raport și fază, care sunt numite, respectiv, eroare de raport și eroare de fază. Diferența de raport este raportul dintre diferența dintre tensiunea secundară convertită (sau curentul secundar) și tensiunea primară (sau curentul primar) față de aceasta din urmă, adică fU este diferența de raport a unui transformator de tensiune și fI este diferența de raport a unui transformator de curent. Diferența de raport este pozitivă când KNU2 > U1 (sau KNI2 > I1) și negativă în caz contrar. Diferența de unghi este unghiul dintre fazorul de tensiune secundară (sau curentul secundar) și fazorul de tensiune primară (sau curentul primar) după o rotație de 180 de grade, exprimat în fen (minute). Se prevede că diferența de unghi este pozitivă atunci când -妧2 (sau -夒2) a laturii secundare conduce 妧1 (sau 夒1), și negativă în caz contrar. Pentru transformatoarele de tensiune fără măsuri de compensare, diferența de raport este negativă, iar diferența de unghi este în general pozitivă. Atât valoarea absolută a diferenței de raport, cât și diferența de unghi scad odată cu creșterea tensiunii; când miezul este saturat, atât diferența de raport, cât și diferența de unghi cresc odată cu creșterea tensiunii. Pentru transformatoarele de curent fără compensare, eroarea raportului este negativă, iar eroarea unghiului de fază este pozitivă. Atât valoarea absolută a erorii de raport, cât și eroarea unghiului de fază scad pe măsură ce curentul crește.
Metodele de compensare pot reduce eroarea transformatorului. Compensarea se realizează în general prin adăugarea de înfășurări sau nuclee suplimentare la transformator și prin conectarea rezistențelor, inductoarelor și condensatoarelor adecvate. Metodele obișnuite de compensare includ compensarea rotațiilor, compensarea rotațiilor fracționale, compensarea miezului mic și compensarea condensatorului paralel.